luni, 28 octombrie 2013

“De ce doarme copilul in bratele cersetoarei?”



Acum vreo 10 ani ma intrebam cum de apar atat de multi copii cersetori cu diverse handicapuri. Fara o mana, un picior, opariti, etc. Raspunsul la aceasta intrebare a venit ulterior. Este simplu. Acesti copii nu au avut accidente, ei sunt victimele unor barbari pentru a avea “succes” la cersit.

Mai précis, acestor copii le este distrusa viata, viitorul, egalitatea in lupta cu viata, dupa ce le-au fost taiate o mana, un picior sau opariti.

De ceva vreme, pe strazi nu mai sunt astfel de copii, poate nu in Romania, au plecat in strainatate pentru a cersi mila trecatorilor. Cine stie cati mai sunt in viata.

Astazi am vazut o informatie pe situl Antena 3 (preluat de pe blogul http://simonnesacalianu.wordpress.com ) care m-a blocat pentru putin timp.

Titulul este “De ce doarme copilul in bratele cersetoarei?”. Raspunsul la aceasta intrebare pare imposibil a fi real. Eu am ramas fara cuvinte. Oricat de mult as incerca nu imi pot imagina existenta celor partasi la tratamentul aplicat copiilor.

Continuarea in articolul de pe blog ...


“În apropiere de staţia de metrou stă o femeie de o vârstă nedefinită. Are părul încâlcit şi murdar, iar capul îl ţine plecat a jale.

Femeia şade pe jos; e murdar, iar lângă ea se află o pungă. În punga aia, oamenii aruncă bani. Pe braţele femeii doarme un prunc de doi ani. Are o boneţică murdară şi hainele murdare.

“Madona cu copilul” – mulţi trecători o să dea bani. Oamenii de felul nostru – nouă întotdeauna ne pare rău de cei mai puţin norocoşi. Suntem gata să le dăm celor nenorociţi ultima cămaşă, ultimul bănuţ din buzunar şi să nu ne gândim niciodată la altceva. A ajuta pare să însemne “a face o treabă bună”…

Am trecut pe lângă o cerşetoare timp de vreo lună de zile. N-am dat niciun ban, pentru că ştiam că e un şmen practicat de o bandă şi că banii strânşi de cerşetori o să fie daţi celui care controlează cerşetorii din zona respectivă. Iar oamenii aceia deţin numeroase proprietăţi şi maşini de lux.

Oh, desigur, şi cerşetorul primeşte ceva. “O sticlă de vodcă seara şi o şaorma”.

O lună mai târziu, trecând pe lângă cerşetori, mă loveşte brusc şocul unei revelaţii.

Stau la intersecţia aglomerată şi mă holbez la copil, îmbrăcat ca întotdeauna, în costumaşul murdar. Mi-am dat seama că ceva nu prea era “în regulă” – să găseşti un copil într-o staţie de metrou murdară, de dimineaţa până seara.

Copilul dormea. Nu plângea şi nu ţipa niciodată; era mereu adormit, cu faţa îngropată în genunchiul femeii care îi era MAMĂ.

Dragi cititori, are vreunul dintre voi copii? Vă amintiţi cât de mult dorm pe la vârsta de 1-2-3 ani? O oră sau două, maxim trei (nu consecutive) de somn după amiază şi după aia se pornesc din nou la viermuit. Însă toată luna, în fiecare zi de mers la metrou, n-am văzut niciodată un copil treaz! M-am uitat la omuleţul cu faţa îngropată în genunchiul mamei lui, apoi la cerşetoare – şi bănuiala a început să crească treptat în mintea mea.

– De ce doarme tot timpul?! am întrebat, uitându-mă la copil.

Cerşetoarea s-a prefăcut că nu mă aude. Şi-a lăsat ochii în jos şi şi-a ascuns faţa în gulerul jacheţicii copilului. Am repetat întrebarea. Femeia s-a uitat din nou în sus. Se uita undeva în spatele meu, obosită şi vizibil iritată. Privirea ei semăna cu a unei creaturi de pe altă planetă.

-Şterge-o… a murmurat printre buze.

-De ce e adormit?! aproape că am strigat eu…

În spatele meu, cineva mi-a pus o mână pe umăr. M-am uitat înapoi. Un bătrân se uita la mine dezaprobator:

– Ce vrei cu ea? Nu vezi ce greu a lovit-o viaţa… Hm?

Scoate nişte bănuţi din buzunar şi îi aruncă în punga cerşetoarei.

Cerşetoarea a făcut cu mâna semnul crucii, afişând un chip de umilinţă şi de jale universală. Tipul şi-a luat mâna de pe umărul meu şi a ieşit din staţia de metrou.

Pun pariu că, acasă, o să povestească despre cum a apărat el o biată femeie săracă de un om fără suflet, la metrou.

A doua zi am sunat un prieten. Era un tip amuzant, cu ochi ca măslinele, român. Reuşise să facă doar trei ani de şcoală. Lipsa totală de educaţie nu îl împiedică să se plimbe pe străzile oraşului în maşini străine scumpe şi să locuiască într-o “căsuţă” cu nenumărate ferestre şi balcoane. De la prietenul meu am reuşit să aflu că această afacere, în ciuda aparentei spontaneităţi, este în mod clar organizată. Este supravegheată de reţele organizate de cerşetorie. Copii folosiţi sunt “închiriaţi” de la familii de alcoolici sau sunt pur şi simplu furaţi.

Eu trebuia să aflu răspunsul la întrebarea – de ce doarme copilul? Şi l-am primit. Prietenul meu rrom a rostit fraza în mod absolut obişnuit, cu o voce calmă, ca şi cum ar fi vorbit despre vreme, făcându-mă să mă zvârcolesc sub impactul şocului:

- Sunt pe heroină, sau pe vodcă…

Am rămas consternat. “Cine e pe heroină? Cine e pe vodcă?”

Mi-a răspuns:

- Copilul, ca să nu ţipe. Femeile stau cu el toată ziua; îţi imaginezi că puradelul s-ar plictisi…

Ca să ţină copilul adormit toată ziua, îl îndopau cu vodcă sau cu droguri. Desigur, organismul copiilor nu e capabil să facă faţă unui asemenea şoc. Şi adesea, copiii mor. Şi lucrul cel mai îngrozitor – uneori copiii mor în timpul “zilei de lucru”. Iar mama imaginară trebuie să ţină pe braţe un copil mort, până seara. Astea sunt regulile. Iar trecătorii o să arunce ceva bănuţi în pungă şi vor crede că fac o faptă morală. Că ajută o “mamă singură”…

A doua zi mergeam prin apropierea aceleiaşi staţii de metrou. Mi-am scos la lumină identitatea de jurnalist şi m-am pregătit să pornesc o conversaţie serioasă. Dar n-a mers. Însă a scos la iveală următoarele…

O femeie stătea pe jos şi ţinea pe braţe un copil. Am întrebat-o despre actele copilului şi, lucrul cel mai important, unde e copilul de ieri – lucru pe care ea l-a ignorat pur şi simplu.

Întrebările mele nu au fost ignorate de trecători. Mi s-a spus că sunt nebun, să ţip la o biată cerşetoare cu un copil. Până la urmă, am fost scos din staţia de metrou, în şuturi şi huiduieli. Singurul lucru care îmi mai rămânea de făcut era să sun la poliţie. Când a sosit poliţia, cerşetoarea şi copilul dispăruseră. Am rămas acolo, cu un sentiment deplin de “Încerc să mă lupt cu morile de vânt”.
Când vedeţi la metrou sau pe stradă femei cu copii, care cerşesc, gândiţi-vă înainte să duceţi mâna la buzunar. Gândiţi-vă că, dacă n-ar fi fost sutele şi miile noastre de mâini care se duc către buzunar, afacerea asta ar fi murit. Ar fi murit afacerea, şi nu copiii – îndopaţi cu vodcă sau cu droguri. Nu vă uitaţi la copilul adormit cu afecţiune. Ci vedeţi acolo oroarea… De vreme ce citiţi acest articol, acum ştiţi de ce doarme copilul din braţele cerşetoarei.”

16 comentarii:

  1. M-a speriat articolul tau, adica stiam ca sunt oameni cruzi dar chiar asa, nu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Astazi am vazut articolul si inca nu mi-am revenit complet. Pur si simplu ma uit in gol.

      Ștergere
  2. Foarte, foarte trist. E timpul sa luam atitudine si nu sa ne intrebam fiecare de ce nimeni nu a facut nimic pana acum..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Autoritatile nu au timp niciodata de noi, indiferent de subiect, iar noi suntem anesteziati de problemele noastre de acasa, de la munca si subiectele de barfa.

      Ștergere
  3. nimic nu ne mai mira...e strigator la cer..dar cine sa auda?

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincer eu banuiam asta si mie m-i se parea imposibil ca un copil sa fie mereu adormit sau chiar fara glas, ma revoltam mereu la aceste femei bestiale cum de se folosesc de copil ca sa traiasca ele, dar se pare ca asistenta sociala din Romania nu face absolut nimic spre ajutorul acestor copii, crede-ti ca ei nu le vad , sau nu vad copii aceia care fara mizeria in care se formeaza ar avea ceva pozitiv de daruit societatii, dar vina este a sistemului care permite acestor creaturi bestiale sa tina copiii la ele, nu sa faca pe victimele vietii. Sper si ma rog ca responsabilii care cunosc dreptul copiilor sa nu se lase cumparati de mafioti sau infranti de lasitate. Daca nimeni nu face nimic pozitiv, nu vom ajunge decat sa privim mizeria lumii in care se formeaza viitorul. Doamne ajuta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte trist bietii copilasi

    RăspundețiȘtergere
  6. MULTUMESC! ESTI EXTRAORDINAR, FLORIN! TOATE CELE BUNE!

    RăspundețiȘtergere
  7. aoleuuuu....am ramas socata
    sa fie oare adevarata o asemenea oroare?

    RăspundețiȘtergere
  8. NU MI-A VENIT SA CRED CE AM CITIT !! UNII SE COMPORTA MAI RAU CA ANIMALELE...SI TOTUL PENTRU BANI ...

    RăspundețiȘtergere
  9. intradevar in spatele lor sta o mare mafie

    RăspundețiȘtergere
  10. multe se intampla in asta lume, am ramas socata!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu mi-am imaginat asa ceva, nici in visele cele mai urate! Bravo Florin! Ma bucur ca ai luat atitudine.Cineva trebuie sa sesizeze si aceste aspecte.Poate undeva,candva vor lua masuri si autoritatile competente.

    RăspundețiȘtergere
  12. socant!!....defapt cand auzi zicand tigan te gandesti la orice nenorocire!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. natia asta est "ciuma Europei"; locuiesc in Franta de 10 ani, si ma lovesc atat de mult de "tzigani" sau de "romi", mare parte dintre francezi ne confunda cu tziganii, unii cred chiar ca romanii sunt tzigani, nu inteleg de ce nu pot fi in rand cu legea, de ce nu se pot adapta, de ce trebuie sa faca "rau" pentru a castiga bani, toate astea pe mine, om al binelui, ma lasa fara replica

    RăspundețiȘtergere

Astept parerile voastre despre articol.
Distribuie articolul la fel cum altcineva ti-a trimis tie.

Toate comentariile vor fi publicate.
Va rog sa aveti rabdare pana va fi publicat.